La terminarea studiilor superioare, în 1894, Ion Ionescu Bizeţ se angajează ca inginer la căile ferate. A lucrat la construirea căii ferate Cernavodă – Feteşti, care făcea legătura cu tronsonul Cernavodă – Constanţa, inaugurată pe 4 octombrie 1860, cu o lungime de 65 km, şi cu tronsonul Bucureşti-Feteşti, dat în funcţiune de 15 ani, adică în 1879. La 1 ianuarie 1890 este numit subdirector, apoi director la Serviciul hidraulic din Bucureşti. În această calitate coordonează proiectarea şi construcţia podului peste un braţ al Dunării din bazinul de la Giurgiu. Prin această lucrare, inaugurată în 1905, Ion Ionescu-Bizeţ a rămas în istoria oraşului Giurgiu. Şi azi podul este cunoscut sub numele Podul Bizeţ, deşi este folosit numai de pietoni.

Eforturile din timpul construirii acestui pod unic in Europa la acea vreme, datorita formei sale curbilinii determinata de forma ternului si mai ales a subsolului, au fost imense, tocmai datorita noului si neprevazutului, la constructie participand mesteri din toata tara coordonati de Ing. Bizetz al carui nume va ramane in istoria orasului Giurgiu.

In noiembrie 1905 podul este testat cu doua locomotve incarcate cu carbuni legate cap la cap, si care incarcate. Si aici, amintim obiceiul inginerilor din acea vreme care, in momentul testarii rezistentei unui pod, acestia stateau in barca sub pod, ca dovada de incredere in propriile forte si decizii, si ca posibila pedeapsa pentru esec, dar nu a fost cazul. Inginerii si constructori au fost aclamati si aplaudati de giurgiuveni si de multi alti cetateni straini ce aveau sa beneficieze de pe urma acestor lucrari.