Identitatea unui oraș se concentrează într-un simbol, reper cu care acesta se identifică. Deloc departe de București, la o distanță de numai 60 de km de acesta, Giurgiu este un oraș port, mângâiat de apele Dunării.

Istoria sa urbană este marcată de perioada dominației Imperiului Otoman. Turnul ceasornicului din centrul orașului Giurgiu, căci despre el vorbim astăzi, este o rămășiță a perioadei în care Imperiul Otoman stăpânea portul de la Dunăre.

Purtator de ceas public, cea mai înaltă construcție din oraș la acel moment și dispus în centrul geometric al teritoriului, este astăzi considerat a fi o raritate.

Giurgiu a devenit cunoscut prin acest turn. Era un element de modernitate pe care Imperiul îl adoptase în sintaxa urbanistică a orașului.

Turnul s-a aflat sub stăpânire turcească timp de 30 de ani, însa el a fost construit după planurile de sorginte europeană ale strategilor vremii. Nu este o arhitectura turcească, ci una inspirată din concepția arhitecturii  de tip francez, Construit în anul 1771 într-o formă diferită de cea de astăzi, turnul făcea parte din sistemul de fortificație al orașului. El era principalul punct de supraveghere asupra înaintării armatelor inamice, deoarece era cea mai înaltă construcție din zonă.

Turnuri asemanatoare au existat și în alte orașe din țări ale Imperiului Otoman precum: Bulgaria, Albania sau, de pildă Serbia de astăzi. Majoritatea au fost distruse prin demolare chiar de către locuitorii orașelor, imediat după războaiele de independență duse de statele respective cu Imperiul Otoman. Din acest motiv, el este o raritate în partea de sud-est a Europei.

Restaurat de câteva ori de-a lungul războielor moderne cărora le-a supaviețuit, turnul a suferit câteva transformări până la primul război mondial. Atunci, o bună parte din oraș a fost afectată de un incendiu, și odată cu el, partea superioară a turnului.

Ceasornicul i-a fost adăugat turnului de supraveghere abia în secoul XIX, odată cu ieșirea de sub stăpânirea turcească. Ceasul original a fost înlocuit odată cu renovările din 2005, originalul aflându-se în custodia Muzeului Județean de Istorie “Teohari Antonescu” din Giurgiu.

Construcția turnului are o particularitate, un plan hexagonal, o construcție care înconjoară baza în care de-a lungul timpului au funcționat Primăria, Poliția sau Pompierii. Ultima întrebuințare și cea actuală de altfel, a fost cea dobândită prin concesionarea spațiului de la baza sa, pentru localuri și cafenele. Astăzi s-a reconstruit provizoriu așa ceva în jurul turnului.