Ridicata în secolul XIV de catre o colonie genoveza, la unul dintre vadurile cele mai favorabile trecerii Dunarii de Jos. Asertiunea se baza pe supozitia ca numele ar fi fost un derivat de la sfântul patron al Genovei, San Giorgio. S-a stabilit ulterior ca afirmatia este nefondata, iar N. A. Constantinescu a propus derivarea numelui de la "un întemeietor de sat cu numele de Jurj, Giurge sau Giurgiu"
În urma cercetarilor arheologice se pare ca zona Giurgiu a fost dens populata încă din perioada dacă, însă primele atestări documentare ale cetăţii Giurgiu le găsim abia în a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi le datorăm unor autori străini. „Itinerariul de la Bruge” şi „Codex Latinus Parisinus” (unde Cetatea este amintită sub numele Zorio) menţionează începutul existenţei oraşului şi a cetăţii Giurgiu înainte de 1396, an în care s-a trecut la ridicarea zidurilor Cetăţii din Insulă din ordinul domnitorului Mircea cel Bătrân (1386 – 1418). De altfel, anii domniei lui Mircea cel Bătrân par să fie una dintre cele mai faste perioade pentru Giurgiu, din zbuciumatul Ev Mediu, iar actul de naştere al oraşului Giurgiu este considerat primul dintre cele două tratate de alianţă încheiate de Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti, cu regele Poloniei Vladislav Jagello, documente redactate la Cancelaria Domnească şi semnate în Cetatea Giurgiului la 23 septembrie 1403, respectiv la 17 mai 1411.
Legenda spune ca Giurgiu ar fi fost fondat de un grup de comercinti genovezi, care ar fi și dat numele asezarii după sfântul protector al Genovei – San Giorgio.